„Jurnal de refacere” este un demers unic în presa sportivă din România. ProSport își propune să urmărească viața unui fotbalist care în lunile următoare se va lupta să revină pe teren. Început duminică, 22 decembrie, de ziua lui Dan Roman, jurnalul va dura până în momentul în care atacantul lui Gaz Metan, accidentat grav joi, 19 decembrie, la Botoșani, va lovi din nou mingea într-un meci de fotbal.
ZIUA 85 – ÎNTORS ÎN BUCUREȘTI
De puțin timp am ajuns acasă, în București, mă simt destul de obosit. Au fost destul de grele drumurile astea pe care le-am făcut în weekend. Mai ales când m-am întors din Ungaria. Porțiunea dintre Oradea și Cluj a fost groaznică. Am prins o ploaie puternică, drumul nu era luminat, marcajele abia se vedeau… Nu puteai să mergi cu mai mult de 50-60 de kilometri pe oră. Iar luni am antrenament de dimineață. Trebuie să dorm bine în seara asta, să fiu fresh. Dar îmi revin eu, nu-i problemă. O să am și pauză după-amiază, între cele două antrenamente și o să mă odihnesc.
ZIUA 84 – NOUTĂ‚ȚI DESPRE ACCIDENTARE
Am crezut că o să scap repede astăzi, dar uite că sunt abia pe la Oradea. Nici meciul nu-l prind, poate doar finalul. Dar o să stau cu tata pe telefon, o să mă țină el la curent cu scorul. Am stat vreo patru ore la clinică, deși am fost acolo de la nouă dimineața. Dar, după ce m-a consultat puțin, doctorul a trebuit să intre în operație și l-am așteptat până a terminat. Mi-a zis că totul e bine – mă și așteptam la lucrul acesta – inclusiv cu o fractură care nu a putut fi operată, dar zona aceea s-a refăcut singură. Nu știam de asta, cum nu știam nici alte lucruri legate de accidentare. Azi a fost acolo și un tânăr român, chiar din Cluj, și el mi-a explicat exact. Până acum, în traducere se pierdeau destul de multe informații… uite, eu știam că am avut un singur ligament rupt, dar azi mi-au spus că a mai fost încă unul. Bine, nu prea mai are importanță acum ce-a fost. Mi-au zis și ei că într-o lună ar fi bine să ies pe teren la alergări..
ZIUA 83 – DRUMUL DEJA ÎNVĂ‚ȚAT
Abia aștept să ajug la hotel, să mă pun în pat. Suntem plecați de la prânz de acasă și mai avem puțin și ajungem în Gyor. Dar nu ne-am grăbit, am făcut destul de multe opriri pe drum. Ba la un suc, ba la un outlet de aici, din Ungaria, să îmi cumpăr niște haine sport pentru antrenamente… Eu am condus mai tot drumul și acum, pe final, am lăsat-o și pe Andreea. E mai ușor în doi (râde). Când eram cu piciorul în gips a făcut doar ea drumul ăsta și, sincer, e foarte obositor. Când ajung, înainte să mă pun în pat, trebuie să fac și streching-ul de seară, pentru circulație și să îmi pun ceva gheață la picior. Încă mai e umflat și pun gheață după fiecare antrenament, așa reacționează el la efort… O să mai fac asta o perioadă bună de timp. Mâine voi face controlul. O să fie bine, n-are cum să fie altfel. E doar o chestie de rutină, doctorul vrea să vadă cum au evoluat lucrurile după prima parte a recuperării.
ZILELE 79 – 82 – PROGRES PE ZI CE TRECE
Sunt bucuros că văd că în fiecare zi sunt din ce în ce mai bine. Glezna se simte tot mai bine și acum am început să lucrez pentru mobilitate în zonele laterale. Până acum am lucrat „sus-jos”… Acum am plecat însă din București pentru că în weekend voi fi la Gyor, pentru control. Chiar dacă ratez meciul alor mei cu Steaua și, sincer, îmi pare rău, mai importante sunt antrenamentele în momentul de față. Și mi-am propus să nu le ratez. Joi la prânz am făcut antrenament și după aceea am plecat spre Cluj. Vineri plec în Ungaria și de luni mă întorc la treabă. Plănuim ca într-o lună, o lună și un pic să pot să ies pe teren, la alergări. Ar fi senzațional.
ZILELE 77 ȘI 78 – ANTRENAMENT ÎN ZIUA LIBERĂ‚
Sâmbătă trebuia să merg la sală, dar am renunțat la idee pentru că, fiind 8 martie, am zis să ies cu Andreea în oraș, să luăm cina la un restaurant. Azi am fost și mi-am făcut antrenamentul… oboseala se simte, îți dai seama, dar până la urmă tot ce fac, fac pentru mine. Chiar dacă în weekend am liber, e bine să merg la sală să lucrez. Acum sunt în vizită la un prieten și mă uit și la meciul alor mei…
ZIUA 76 – PRIMA SĂ‚PTĂ‚MÂNĂ‚ GREA
(discuția are loc în jurul orei 23:00) Uite acum beau un fresh, abia ce-am terminat antrenamentul. Sunt bine… destul de obosit, pentru că a fost o săptămână destul de grea pentru mine și mă resimt. Aș vrea să vin să lucrez și în weekend, dar o să văd cum mă simt. Sincer, abia aștept zilele astea două de pauză, să mai ies și eu să mă mai plimb. Azi a terminat Cojocnean, colegul meu de la Gaz Metan, perioada de recuperare. A plecat din București și e pregătit de antrenament. Stătea de șase luni pe bară… Știi cum e acolo… suntem mai mulți și ne motivăm unul pe celălalt. N-ai idee cât te ajută chestia asta, te ambiționezi să tragi și mai tare de tine. Eu, apropo, în fiecare zi am câte o durere nouă: ba în stânga, ba în dreapta, ba la maleole, ba nu mai știu unde (râde). E o jenă nouă în fiecare zi, dar e normal să fie așa, mi-a spus și Ovidiu lucrul ăsta.
ZILELE 74 ȘI 75 – AJUNS DE OBOSEALĂ‚, DAR CU GÂNDURI MARI
Miercuri am clacat puțin fizic din cauza oboselii. După primul antrenament, pur și simplu am căzut în pat. Nu mi s-a mai întâmplat până acum, dar săptămâna asta a fost cea mai grea de până acum. Dar organismul se obișnuiește cu efortul. Chiar vorbeam cu băieții cu care fac recuperarea că, pe măsură ce trece timpul, apar etape tot mai dificile. Acum am început să fac forță, să lucrez cu greutăți pentru gleznă și o să tot fac febră musculară atunci când crește nivelul. Sincer, abia aștept peste o lună să încep să alerg pe bandă. Deocamdată doar merg…
Peste o săptămână o să merg până în Ungaria, la clinică, să mă vadă doctorul. E un super domn, m-a ajutat foarte mult și s-a interesat de mine constant. Chiar mă gândeam că am avut norocul să dau peste niște oameni extraordinari în perioada asta. Singura problemă, și-mi pare atât de rău, e că voi fi plecat fix atunci când vine echipa mea în București să joace cu Steaua. Am vorbit cu doctorul și l-am întrebat dacă nu poate cumva în altă zi, dar nu putea decât în timpul săptămânii și atunci nu pot eu să lipsesc, pentru că nu vreau să pierd vreo zi de antrenament. Asta e, n-o să-i văd pe băieți, deși îmi doream tare mult
ZIUA 73 – VERDICTUL ȘI ANTRENAMENTUL
Eram la antrenament când s-a anunțat decizia în „Dosarul Transferurilor” și nu mi-a venit să cred. Îmi pare rău pentru Jean Pădureanu, l-am avut președinte la Bistrița și nu e un om despre care poți să spui că s-a îmbogățit din fotbal. El a căutat să ajute fotbaliștii tot timpul… chiar îmi pare rău pentru el, mai ales că are o vârstă și are și probleme mari de sănătate. Altfel, sunt din ce în ce mai bine, chiar de săptămâna viitoare o să încep să lucrez și cu greutăți, o să fac presă și alte exerciții. Glezna mi-e tot mai mobilă și simt asta. De exemplu, după ce fac încălzirea, pot să merg ca un om normal…
ZIUA 72 – DOUĂ‚ ANTRENAMENTE PE ZI
Am renunțat la cârje, dar încă nu pot să merg foarte bine. De fapt, cred că eram mai rapid când mă ajutam de cârje (râde). Serios acum, mă obișnuisem așa și acum încă există o ușoară jenă. Articulațiile gleznei nu sunt încă refăcute sută la sută. Acum urmează o perioadă în care trebuie să îmi forțez glezna să își recapete mobilitatea. Azi am început și programul cu două antrenamente pe zi, lucrez în jur de 5-6 ore. Nu prea îmi place că sala la care merg e destul de aglomerată după-amiaza, dar o să mă duc de la nouă seara de acum încolo, când o să fie ceva mai liber. Ți-am zis, astea două-trei luni pe care o să le mai petrec aici trebuie să trag tare de mine. Și o să o fac…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER